luni, 5 septembrie 2016

Home, sweet home!

  Desi am fost plecata la viata mea in vacanta de multe ori si uneori pe durate mult mai mari decat 2 saptamani, de data asta orasul asta m-a chemat inapoi cu o putere  mai mare ca niciodata. Mi-a fost dor de Anglia, de Portsmouth si de cartierul nostru. De curatenia de aici (nu exagerez, diferenta de curatenie intre Franta si Anglia e ca intre toaleta din gara si Hilton), de toate cele ale mele. 

  Vacanta a fost frumoasa. Mai frumoasa si mai putin obositoare decat ma asteptam la plecare. Mai ales ca Mara acum e mare si se plictiseste repede si mult, imi era groaza ca o sa inebuneasca in masina atatea ore si atatea zile. Faptul ca le-am facut pe toate pe indelete, fara sa alergam niciodata din punctul a in punctul b a facut ca totul sa fie calm si linistit. Am dormit pana la 10-11 in fiecare zi, am lenevit in pat pana dupa 1, ne-am odihnit bine de tot si apoi am vizitat sau calatorit. 

  Sambata a fost mai obositor pentru ca am calatorit prea mult timp pe o distanta destul de mica. Pentru ca la Calais domnii francezi se miscau ca ochii mortului am pierdut ferry de 5 la care aveam rezervare asa ca de abia la 7 am plecat. Dupa care bucuria s-a lungit pentru ca autostrada din Anglia pe care trebuia sa mergem catre casa in 2 ore... era inchisa. Deoarece un retardat s-a dus cu un camion intr-un picior de pod si a facut-o cu atata avant incat l-a darmat pe el podul. Asa ca oamenii au inchis autostrada in weeend ca sa repare duda. Deci o ora in plus la drumul nostru pentru ca am luat-o de la Dover pe toata coasta de sud a Angliei pana la Portsmouth.

  Ma gandeam ca e pacat ca e prea tarziu si e noapte si n-o sa vad nimic. Ei bine, partea aia de calatorie de 3 ore a fost absolut fabuloasa. Cam cum suna asta: cele mai misto 3 ore de drum cu masina ale calatoriei in Franta au fost in... Sudul Angliei :))))))))) De la Dover urmeaza Folkestone si o intreaga insiruire de orasele semi-muntoase cu iesire la mare. Ca niste bijuterii. Luminate perfect noaptea, pana si soseaua din padure avea lumini pe jos pe asfalt. benzile de circulatie sunt iluminate cu "ochi de pisica" de culori diferite, e ca si cand ai merge cu masina prin pomul de Craciun :)))

  O liniste, o curatenie absoluta peste tot, oameni care mergeau agale la sau de la pub, ca deh, era sambata seara... O stare de bine asezonata cu aceste casute englezesti ca niste case de turta dulce. Mi-a placut enooorm, ne-am propus sa mergem o data si pe lumina sa le vizitam pe toate, asa de tare ne-au incantat. 

  Am ajuns tarziu tare acasa, dupa 11 seara, si evident ca Mara a adormit cu fix o juma' de ora inainte sa ajungem. A luat ursul in brate si s-a culcat lemn. De cand am ajuns se bucura ca ce frumos e la noi acasa, nu ca la oamenii aia n-ar fi fost dar cumva asa de tare ne place aici incat ne bucuram, mai ales ca aici temperatura e cu 10 grade mai jos decat in Franta, ieri dimineata tremuram toti trei prin casa si nici unul nu vroia sa se imbrace, tot suspinam "aaaahhh ce bine e la rrrracoarrrreeeee!" :))))) 

  Azi iar leneveala, e ultima zi, maine Marius porneste iar munca iar noi poimaine scoala. Mara abia asteapta sa mearga la scoala, numara minutele. Mie mi s-a parut prea putin doar 7 saptamani de vacanta, parca nici n-am simtit-o, dar asta e, asa e aici, trebuie sa ne adaptam. Oricum Mara a decis ferm ca "acum trebuie sa incepem sa planuim urmatoarea vacanta, mami" si se gandeste unde ar vrea sa mearga. 

  Cand a ajuns acasa a gasit o scrisoare pe numele ei. De la prietena ei Lucy care ii scrisese despre calatoria ei in Irlanda. Asa ca aseara i-a raspuns si i-a povestit vacanta ei... cam asa:

Iubita mea elocventa :)

Niciun comentariu :

Trimiteți un comentariu