luni, 20 martie 2017

Alte experimente la batranete

  Disclaimer d-ala: da, cunoastem cu totii noile studii in care Big Pharma ne informeaza ca homeopatia nu exista. Le stiu si eu. Acest post nu este un indemn catre homeopatie, este doar o poveste despre ce fac eu. Doar cine n-a avut psoriazis grav timp de 6 ani ar putea sa-mi explice ca e o prostie.   

  Asta o sa ramana adanc infipta in anale: momentul in care Alexandra s-a dus de buna voie si nesilita de nimeni la un medic homeopat. Nu pot sa spun ca cred in homeopatie, ar insemna sa mint cu nerusinare. Principiul de baza cu dilutia mi se pare atat de ireal incat pur si simplu creierul meu nu poate sa accepte ca ar putea sa vindece ceva. 

  Dar! Dar! Atunci cand nu mai ai solutii de nici un fel si suferi ca un caine de mai bine de sase ani, si cineva in care ai multa incredere si e medic si te-a scos din cacat de multe ori cu diverse plante, iti spune sa mergi la un nene aici in Anglia... te gandesti ce-am de pierdut? Intai cauti pretul, cabinetul e unul privat iar in Anglia medicina privata costa mult. Deci afli ca ai de pierdut 160 de lire prima consultatie si apoi cate 60 de fiecare data. Ups! Cam mult pentru un experiment in care nici macar nu crezi. Apoi verifici asigurarea de sanatate privata pe care o ai prin bunavointa angajatorului jumatatii tale mai bune si afli ca iti acopera baietii pana la 200. Deci chiar nu ai ce pierde, decat nitel timp. Si cum din ala ai, chiar nu e bai, iaca poezia!

  Faptul ca nenea asta e aici, langa noi, in urmatorul oras, deci dureaza 10 minute cu trenul pe care il ai in fata casei a ajutat destul de mult in decizie :)))) Adica na, daca ma trimitea cine stie unde, imi bagam picioarele repede. Insa cum toate lucrurile s-au aliniat incat sa n-am nici un motiv sa nu ma duc, m-am dus. 

  Experienta a fost chiar placuta. Omul m-a intrebat chestii timp de doua ceasuri, nu m-am mai simtit asa ascultata de cand eram in scoala si ma ridica la mate! M-a trimis acasa si mi-a zis ca imi trimite el prin posta niste chestii sa inghit, ca vrea sa se gandeasca. La cate belele am, mi se pare normal, nu e usor :))) E, si mi-a trimis niste extract de nu stiu ce paianjen. Serios! Acu' n-am stiut daca sa rad sau sa ma ingrijorez, fi-mea cand a auzit cuvantul paianjen mai avea nitel sa fuga de la masa. Da' oricum, m-am apucat sa-l iau cu mare constiinciozitate. Cautand remediul cu pricina am gasit descrieri ale oamenilor carora li se potriveste. The dude nailed it! M-a impresionat treaba asta, se pare ca-s mai multi oameni care se simt ca mine din multe puncte de vedere :))))

  Deci cam asta o sa fac, ma mai duc peste 3 saptamani sa-mi evalueze paianjenu' din mine :))))) Habar nu am daca va functiona dar sunt deschisa oricarei idei, pe bune. Doar cine nu e disperat nu poate intelege... A, si nu, nu renunt la tratamentul medicamentos, ca nu-s trepanata la scufita. Pe Placebo chiar nu ma bazez pentru ca la mine nu merge. Poti sa-mi dai apa chioara si sa-mi zici ca-mi trece da' nu-mi trece deloc, ca-s tare a dracu'! Da' na, nitel paianjen la casa omului cica e bun. Daca ma apuc sa prind muste va informez!

  Sa fiti sanatosi!

  

duminică, 19 martie 2017

Incă o inimă plină

  Cum povesteam acum ceva vreme, Mara a fost sambata la o scoala privata pentru un proiect numit "Fun on Saturdays". A fost un proiect destul de lung care si-a spus cuvantul destul de tare asupra nivelului ei de oboseala generala, ca deh, dupa cate 6 ore de scoala zilnic, sa te mai duci si sambata la prima ora in partea cealalta de oras pentru inca doua ore, nu-i usor pentru cineva mic al carei creier inca acumuleaza pe langa toate notiunile lumii si o limba straina. 

  Cursul-proiect sau cum sa-i zic eu, i-a trecut pe copii in fiecare saptamana printr-o "materie". Adica i-au pus sa-si creeze o tara a lor proprie, au trecut de la geografie (unde e, ce forme de relief are) la stiinte (au fost dusi in laborator si au scos sare dintr-o piatra) apoi prin economie (din ce traiesc oamenii, care-s bogatiile naturale) si politica (care este sistemul de guvernare si cum functioneaza el) si design&tehnologie (au creat singuri moneda tarii pe care au cladit-o cu o imprimanta 3 D, da, stiu cum suna asta dar scoala aia are asa ceva!)... apoi au gandit o mancare nationala si au si gatit la scoala niste biscuiti dupa care au facut arte, au pictat un tablou reprezentativ pentru tara lor, ca ultima sambata sa isi pregateasca prezentarea si discursul pe care ieri l-au tinut in fata audientei. 

  8 saptamani care s-au incheiat ieri, cu prezentarea. Audienta a fost formata din parintii copiilor, unii dintre profesorii lor de la scoala, neamuri, copiii mai mari din scoala aia, care i-au ajutat pe astia mai mici si... Primarul orasului, cu aghiotantu' lui si o doamna care fusese eleva acestei scoli cu ceva timp in urma si care acum au format un juriu care sa zica ce tara e mai misto :) Asa ca ieri, ne-am sculat pervers de devreme in special pentru Marius care venise de la munca in crucea noptii cu o seara inainte, si ne-am prezentat cu copil cu tot la scoala cu pricina. 

  Mara, era, bineinteles, lesinata de emotii. Cand a auzit ca vine si Primarul s-a cacarisit pe ea toata de ziceai ca o mananca ala de vie, nu alta. Ei bine, primarul a facut o mistocareala in cel mai pur stil englezesc, de-ai fi jurat ca este un stand-up comedian, nicidecum primarul orasului Portsmouth. E drept, primarii pe aici n-au arogante. Ei le sunt recunoscatori alora de i-au votat cum ar veni. Deci tipul asta, atunci cand copiii au iesit din sala sa isi repete nitel discursurile inainte sa inceapa, pentru ca era o liniste asa, s-a ridicat, a venit sa dea mana cu oamenii din sala, sa le zica bine ati venit, si, ce faceti? aveti emotii? cum e ala micu'? las' ca sa vezi ce bine o sa fie... dupa care pur si simplu a inceput sa faca misto.

  Clar "outfitul" il ajuta. Deci Primarul are un lantz de aur, nu poci sa-i zic lant ca e mai mult ca o centura de boxeri d-aia, doar ca dupa gat. Marius a zis "iote, a venit si Bulibasa" cand l-a vazut pe cetatean. Cetateanu' a zis ca ala cantareste cat doo pungi mari cu zahar (cred ca un kil juma' are aia mai mare) si apoi ne-a zis ca valoreaza 200.000 de lirisoare si ca pe fiecare za sunt numele primarilor anteriori. Si ca d-aia a venit aghiotantu' cu el, facand misto de un nene mic, dop, gen Humpty Dumpty, cu niste mustati d-alea lungi si intoarse ca in desene animate. Ala cica avea grija de primar :))))) 

  Acestea fiind spuse, si rase, copiii s-au intors si au inceput prezentarile. Ma rugam la toti sfintii aia in care nu cred, sa nu o puna pe a noastra prima. Pula! Evident ca ea si colega ei au fost prima echipa, ca asa are ea norocu' sa o cheme Albu si sa o puna astia peste tot prima. Maaama, mi s-a facut rau gandindu-ma cam ce-o fi in sufletu' ei de piticanie sperioasa. Si-au tinut discursul, au raspuns la intrebarile juriului iar eu n-am plans! M-am tinut tare de tot, mi-am tot inghitit nodul ala din gat ca imi era ca daca ma pornesc, dracu' ma mai opreste! 

  A vorbit clar si frumos, britaniceste. Nu prea ajungea ea la microfon, ca e neam cu ma-sa si cu ta-su si e mica de inaltime. Dar a vorbit tare cat sa se auda, la un moment dat n-a mai stiut cum se pronunta un cuvant din ce avea scris pe foaie si a intrebat-o pe colega, dupa care a continuat. Mie mi-a stat inima de patrujdoo de ori in secundele alea, daca puneai un ekg pe mine iti scotea hartie cu "pacientu' e mort!", jur. A fost absolut stapana pe sine in timp ce eu numaram.... 1 an, 7 luni si 3 saptamani de cand s-a dat jos din avion... Acasa ne-a zis ca atunci cand a plecat de la pupitru "mami, imi faceau picioarele ASA", si ne-a aratat zgaibaracele zgaltzaind intr-un tremur parkinsonian :)))

  Nu, n-au castigat ele, dar nici n-a contat vreo secunda asta. Nici macar pentru ele, care au primit cate o cana personalizata, care pe Mara a dus-o in al noualea cer pentru ca are o mare pasiune legata de canile personalizate, si o strangere de mana din partea Primarului, plus multe, multe vorbe de lauda din partea tuturor oamenilor de acolo. Am plecat cu inimile pline, uitandu-ne pe peretii uneia dintre cele mai vechi scoli din Portsmouth si vazand imagini cu elevi si ani ca "1935"... "1924" si alte nenorociri d-astea de ani de iti piere toata matematica din cap cand incerci sa calculezi cam ce faceau oamenii astia la scoala de-a lungul istoriei. 

  Mara a fost foarte incantata. Faptul ca a putut sa faca asta i-a dat o incredere in ea pe care i-o simt de departe. Aseara s-a culcat super obosita si a dormit mult de tot, s-a trezit vesela si incantata de ziua precedenta. Si noi la fel. Si da, am avut emotii mari de tot pentru ea. Mari. A fost frumos. Ireal. 

  
Poza de grup inainte de prezentare, fiecare cu tabloul lui

A noastra

Da mana cu nea primaru'

vineri, 10 martie 2017

Abajurul

  De cand locuim in Portsmouth ne tot ducem la un magazin care se cheama The Range, un magazin care are de la decoratiuni interioare si  mobila la chestii pentru bucatarie, jucarii, unelte si scule, haine de sport, milioane de lucruri de arts and crafts, papetarie, ceva condimente si sucuri, e foarte dubios, un melanj ciudat de chestii. Ciudat dar foarte placut, e genul de magazin din care nu pleci fara sa iei ceva care iti place foarte, foarte mult. 

  Azi ne-am dus cu gandul sa-i luam Marei un pat de om mare. Cel pe care il are a ajuns sa ii fie prea mic pe latime. Are doar 80 de cm latime si se plange de multa vreme ca e prea mic si ca vrea unul mare. Cum in curand face 10 ani si nu stiam ce sa ii luam, asa mai important, am zis sa ii facem o surpriza si sa ii luam un pat dublu in care sa poata sa faca si tumbe daca vrea. Pat n-am gasit pentru ca ce aveau ei online era doar pentru online, asa ca trebuie sa comandam ca sa ni-l aduca acasa cei care se ocupa cu asta. 

  Dar, din nou, ne-am plimbat amandoi prin tot magazinul, am ras, am studiat tot felul de chestii, ne-am mirat, din nou, cate chestii misto sunt acolo, am insfacat o oglinda in care sa ne putem vedea din cap pana in picioare ca de un an jumate traiesc imbracata cine dracu' stie cum :))) Cand traiesti in chirie nu poti lua chestii definitive, totul trebuie sa fie mic, demontabil, detasabil, iar oglinda asta pur si simplu se agata de usa. De orice usa. 

  Am ajuns, din nou, la raionul cu decoratiuni. Unde exista o alee cu decoratiuni maritime. Dupa care eu mor. Mor. Imi imaginez o casa care sa fie a mea si pe care sa o umplu cu decoratiuni legate de mare, de navigatie si de pescuit. Deh, am crescut cu marea in cap, n-o mai pot scoate. Visez odgoane si plase pe pereti, tone de pietre, scoici si melci aruncati prin casa. Visez. Peste un an vom putea sa cerem un credit ipotecar de la banca noastra. Visez. 

  Azi ne-am luat un abajur de pe aleea aia pe care ne tot plimbam de un an jumate. Nu aveam la noi in dormitor decat un bec chior si am zis ca nu ne trebuie. Dar asta era prea dragut, cu beach huts, casutele tipice plajelor englezesti, si ne invita prea mult la visarea catre casa noastra decorata maritim. Cand l-am vazut acasa aprins, ne-am bucurat ca niste copii. Visam. Si, daca visam suficient de intens, poate se indeplineste. Deocamdata avem cel mai dragut abajur din lume:



joi, 9 martie 2017

Experimente la batranete

  Disclaimer d-ala: acesta nu este un post publicitar sau platit. Pe acest blog nu se primeste nici macar o merdenea, nu se fac bartere, nimic. Este doar un post despre parerea mea dupa niste incercari. 

  M-a lovit anul experimentelor, fratilor. Nu stiu exact de ce, probabil pentru ca aici sunt mult mai relaxata cu banii si imi pot permite sa incerc lucruri noi fara teama ca banii vor fi pierduti daca lucrul cel nou nu merge sau nu-mi place. E un lux pe care in Romania nu mi-l permiteam. Nu-i vorba ca nu aveam bani, in ultima vreme chiar aveam, insa in mediul ala in care nu stii daca nu cumva de azi pana maine mai ai de dus niste bani cu roaba la statul roman, daca nu cumva cine stie ce se intampla, daca nu cumva... nu-ti permiti luxul de "hai sa incercam si daca nu e bun, aia e". 

  Pe de alta parte, cand te muti in alta tara intri in epoca experimentelor vrand nevrand. Pentru ca trebuie sa o iei de la capat cu tot ce inseamna viata. De la scobitori la tampoane. Da, domnilor, am zis tampoane, luati cu lesin... Acesta va fi un post despre tampoane si alte chestii muieresti ca doar suntem in saptamana muierii, vorba aia. Buuuun. Acum ca toti masculii au apasat voios pe cruciulita de sus dreapta, putem discuta despre experimentul numit "cupa menstruala". Dap, aceea! S-a inventat de ceva ani si cred ca toate doamnele au auzit de ea si imediat dupa au dat din cap nervos si s-au incruntat. Inclusiv eu acum multi ani cand am aflat de aceasta inventie diavoleasca menita sa ma scape de nenorocitele de tampoane. 

  Eu una i-as fi dat un nume mai cumva. Mai... nu stiu. Mai in asa fel incat sa nu sune a lighean sau a... nu stiu... cupa menstruala suna ca un cur in opinia mea, dar n-avem ce-i face si e cam greu sa-i gasesti alta denumire. Poate doar "sufertasul doamnei" sau alta porcarie golaneasca, ca mie doar d-astea imi trec prin cap. Eu v-am pus link cu cea pe care am luat-o eu, este produsa in Finlanda, am studiat toate modelele, uimita fiind ca aici exista pe langa Moon Cup de care stiam din Romania, alte treizeci de soiuri si modele. Mbon, despre Moon Cup auzisem ca se poate sa nu se de-plieze corect la interior si sa ai surprize de natura rosie, asa ca am cautat sa vad ce zice lumea pentru ca aici toate produsele pe toate site-urile au multe review-uri.

  Am ales-o pe asta si tin sa va spun ca asa de incantata pe perioada ciclului n-am fost in 23 de ani de prestat aceasta activitate insuportabila. Nici asa de curata nu m-am simtit vreodata. Practic n-am simtit nimic decat ca mi-e somn si vreau sa omor oameni, dar pentru asta nu s-a inventat nici o cupa, mergem mai departe asa :))) Despre intrebarile pe care, in mod natural, iti vine sa ti le pui:

 1. Se introduce mult mai usor decat un tampon intern.
 2. Nu doare nimic pe nicaieri, nu o simti de nici un fel.
 3. Nu da pe dinafara, ea are niste gauri de "prea-plin" deci o sa deverseze daca stai prea mult cu ea, evident ca la primele folosiri tre' sa afli cat poti sta, asta e chestie care depinde de corpul tau si de ziua menstruatiei, fiecare muiere si le stie pe ale ei.
 4. Se spala usor cu apa si orice sapun natural fara uleiuri/parfumuri.
 5. Nu, n-o sa o versi pe tine sau pe jos, ca nu esti retardata, o scoti frumusel si te tii de ea ca de sfintele moaste, ca sa nu ti-o torni in poala!
 6. Poti sa o porti oricand, sa faci orice miscare, nu sare, nu se misca, nu cade.
 7. Nu se toceste, nu se rupe, nu se consuma, deci investitia cam e pe viata, dar sa nu faceti ca unele de le-am auzit eu care s-au apucat sa FIARBA cupele de silicon si s-au mirat ca nu le mai au :))))
 8. "Extractia" e tot simpla, ma asteptam sa trebuiasca sa forez si sa pescuiesc aprig, n-a fost asa deloc, o poti controla cu mana si cu muschii vaginului.

  Eu una am fost dincolo de incantata, am cumparat-o cu ideea ca precis n-o sa imi placa, ca o sa dea pe afara, ca o sa fie imposibil de bagat si scos. Este minunata, iar ideea ca am scapat de orice fel de tampon intern sau extern este fantastica! Traiasca finlandezii! 

  Asa, deci asta a fost una. Tot in ultima luna am testat... deodorantul natural din sare d-aia de alaun. L-am luat de la oamenii astia englezesti de unde imi iau si detergent natural de vase si sapunuri. Am luat si celelalte doua soiuri pe care le au, din cele cu bila. In Romania stiu sigur ca se gasea la DM in gama Alverde. Si pe site-uri cu chestii naturale. Din nou, uimire maxima! Am renuntat la orice deodorant, chestia asta face minuni! Cu ala chimicosu' ma mai simteam mirositoare cateodata dar cu sarea asta, ioc! L-am dat si jumatatii mele mai transpirate bune sa-l incerce, gandindu-ma ca la el precis nu merge ca deh, barbat, alea-alea. Da' de unde! A cam mers si la el, iar azi am aflat ca are si proprietati antiseptice si hemostatice, poate fi folosit si pentru taieturile de la barbierit la care el e campion. Dupa fiecare barbierit arata de parca ar fi incercat sa se sinucida prin auto-transarea jugularei, sau cu un ciocan de snitele in cap ca el se rade si pe cap :))))

  Deci iata cum am incercat si am castigat. Nu zic ca se potrivesc oricui astea doua, e chestie de corp si de multe alte lucruri, dar am zis sa va zic si voua, poate incercati si va place. Eu sunt incantata de descoperirile astea (pfff, ele s-au descoperit de mult da' atata mi-a luat mie sa-mi fac curaj) si sper sa mai fie si alte muieri ca si asa avem o viata destul de complicata, ne ajuta orice acaret d-asta la casa omului. Over and out.

  

sâmbătă, 25 februarie 2017

Scurt raport de pe tarla

   Ca sa fim bine intelesi, fi-mea de doua zile "uda broastele"! Nu stiu daca vom avea o recolta mai mica sau mai mare de plante insa in mod sigur o sa avem o recolta insemnata de broaste din iazul propriu. Baltoaca de 1 metru pe 1 metru contine cel putin 5-6 vietati semi-verzi, mititele dar foarte hotarate pe treaba. Stiu asta din cauza ca am gasit trei cuiburi enorme de oua, le-am scos si le-am aruncat, in ideea ca nu vreau sa fac crescatorie de broaste. Pana azi a mai crescut unu', asa ca se pare ca ele sunt mai hotarate ca noi. 

  Pentru ca inca nu e dat drumul la apa (la 1 martie va fi), pe tevi curge nitica apa si se opreste, asa ca Mara a alergat cu o stropitoare pe la toti robinetii din preajma, a incarcat cu mare zel si a dus apa la broastele care mai aveau putin sa ramana pe uscat din moment ce nimeni n-a mai incarcat iazul cu lichid de multa vreme. Se pare ca avem si nuferi in el, poate or invia daca dau de apa. A incarcat asta niste zeci de stropitori si a "udat broastele", asa ca o sa se faca mari! :))))

  Tot ieri jumatatea mea mai păroasă mai buna, a sapat de i-au iesit ochii din cap. O bucata pe care o sapasem eu suficient, dar despre care a decis ca nu e bine sapata, din cauza de boala. A lui. La caputz. Mna, a sapat omu' pana a dat sa lesine, aseara se vaita de diverse dureri dar pusese un pogon de ceapa in pamant asa ca era oarecum vesel. Oarecum. Niste tzuica si un ketonal au contribuit la veselie!

  Azi m-am dus la Tesco ala mare si, la intrare, ce sa vezi... niste pomi! D-aia pentru plantat. Pfff, am insfacat repede doi ciresi si-am fugit cu ei ca nu m-am putut abtine. Nu bre, i-am platit intai! Ne-am dus si i-am infipt acolo in pamant, ce-or face ei om vedea, ma gandesc ca macar cu doua flori frumoase si tot ne alegem. Stiu sigur ca cresc pe aici pentru ca sunt prin parcuri si tot locul, vedem ce iese. 

  Ce sa mai, suntem pusi pe treaba, mai ales Albuletele care se framanta despre ce ar mai trebui sa faca, am impresia ca si-a dat si comanda de nu stiu ce topoare pe internet, ca topor n-avea si la magazin ierea cam scump :)))) E destul de placut sa stai asa ca prostu' afara si sa scurmi in tarana aia, in special cand e soare, ma rog, e placut pana cand incep, in cazul  meu, sa ma doara: salele, picioarele, mainile, placile psoriatice, ceafa si alte organe din dotare. Da' na, decat sa ma tina fi-mea in parc sa mor de plictiseala, mai bine o duc naibii sa ude niste broaste. Mama, ce recolta de broaste la hectar o sa avem! Daca nu le ineaca asta de cata apa le toarna-n cap :)))

Stropitoarea sefa

ciresul