miercuri, 23 mai 2018

Săptămâni nebune

  Oioioioioiiii scaparam cu viata! In caz ca credeati ca am murit, ei bine, da, era sa ma omoare fii-mea cu disperarea care a apucat-o din cauza de teste Sats. Testarea este una la nivel national, cu subiecte de examen identice, doar in Anglia (in celelalte tari ale UK nu se da), o dau elevii de anul 2 (7 ani) si cei de anul 6 (11 ani) si este ca o statistica nationala pentru a masura "standardizat" nivelul copiilor din anul ala precum si progresul lor dintre anul 2 (final de Key Stage 1) si anul 6 (final de Key Stage 2). La anul 2 sunt fara timp si se pot da pe mai multe zile dar la anul 6 se dau in conditii de examen strict, cu subiectele aduse in scoala sigilate, cu ora inainte de examen, si deschise atunci. Testele s-au dat saptamana trecuta, de luni pana joi, ele nu inseamna mare lucru in marea economie a vietii de om scolar englezesc insa Mara a resimtit presiunea pusa de scoala asupra celor de anul 6. Ca deh, asa e ea, sensibila. Profesoara ei imi zicea zilele trecute ca e din cauza ca ea vrea mereu "sa faca bine"... i-am zis ca tare imi e teama ca e din cauza ca nu vrea carecumva sa "faca prost". Ar fi o chestie de semantica doar ca nu e. Asa ca saptamanile astea i-au scos la iveala toti monstrii formati in sufletul ei mic de cei doi ani de scoala romaneasca. 

  Desi i-am repetat de mii de ori ca nu se intampla nimic, orice ar face la aceste teste... nimic! In saptamana de dinainte s-a culcat seara de seara cu mantra "mami, mie mi-e fricaaaaaa"... iar lunea trecuta, la prima ora, era galbena. Albastra. Semafor. M-a anuntat senina ca ea crede ca o sa vomite. Am informat-o pe un ton cam neprietenos ca nu e cazul sa se apuce de vomitat ca avem treburi mai importante :))) M-a ucis cu spaima ei. M-a tocat marunt, marunt, ca pe ficatul pentru drobul de Paste...maruntel... Ba ma fugarea cu caietele prin casa sa facem matematici (ca ei de aia ii era teama, la engleza n-are apasari) ba urla ca ea nu mai vrea nimic si ca ea nu mai poate. Stai femeie, ca nu te-a pus nimeni sa faci nimic...

  Scoala i-a presat rau de tot. Motivul e unul pervers: singurul mod in care conteaza scorurile astea e pentru prestigiul scolii. Si cum aici nu se copiaza si nu se dau subiectele pe sub mana... well... astia micii tre' sa se descurce ca sa zic asa. Ceea ce, in lipsa de altceva, au si facut oamenii de 11 ani. Fiecare dupa puterile lor. Li s-a spus prin toate scolile, ca tot ce se asteapta de la ei este sa "do your best", chestie care era nitel hilara avand in vedere sutele de recapitulari din ultimele luni si toata presiunea pusa in carca lor. 

  Pentru mine a fost o experienta deosebita pentru a am fost translator la testele de matematica. La engleza nu au voie cu translator dar la matematica se pot traduce unele chestii. Asa ca am fost acolo in cele doua zile in care au avut ai mei examenele la matematica. Si pentru ca eu sunt translator, am avut voie DOAR EU, sa deschid subiectele cu o ora inainte de inceperea testului, ca sa le pot citi si traduce in capul din dotare, sa nu iar din timpul de examen al copilului daca nu stiam eu ceva! Deci am fost prima din scoala respectiva care am vazut subiectele, mi s-a parut ireal. Destul de ironica situatia, eu eram cu gandul la Mara in continuu si trebuia sa ma concentrez sa le tin astora emotiile in frau. A fost un amestec de emotii si senzatii si o placere sa vad profesorii cum se implica si cata grija au de copii. Subiectele au fost grele, mult mai grele decat imi imaginam eu ca vor fi. Sunt trei teste de matematica: aritmetica (50 de intrebari in 30 de minute), reasoning 1 (23 de intrebari in 40 de minute) si reasoning 2 (32 de intrebari in 40 de minute). Primele doua se dau intr-o zi, al doilea in a doua zi. 

  Alea de reasoning din ziua doi au fost cam rupere. Ziua doi de matematica fiind a patra de examene. Era greu de rezolvat si ca timp si ca greutate de a intelege toata logica care ti se cerea, in special de catre elevii EAL care o citesc in engleza, li se traduce (daca au noroc sa aibe translator) si apoi tre' sa priceapa ce vrea de la ei. Toate asta intr-un minut per problema! Nici cu aritmetica nu mi-a fost rusine, acolo timpul era si mai scurt si au fost o gramada de calcule de facut, multi nu au reusit sa termine testul in timpul dat. 

  Mara s-a descurcat ok, a fost destul de relaxata la ambele zile de engleza (prima de gramatica si spelling si a doua de reading si comprehension) iar zilele astea au facut la scoala si evalauarea Sat's pentru scriere in engleza, asta fiind ceva ce e corectat de profesorii din scoala, nu merge in afara scolii. A facut bine si la matematica, a reusit sa rezolve cu brio cele mai grele probleme (aici testele au problemele puse in caietul de testari progresiv, se incepe cu cele mai usoare, medii si la final ultimele sunt cele mai grele) si a gresit la unele mai usoare pentru ca nu a inteles ce vroiau de la ea. De aflat "scorul" il vom afla la final de iulie, nu ca ar mai conta ceva pana atunci.

  Acum e fericire pura. A scapat! Si da, a fost o experienta utila pentru ea, pana si ea zice asta. A vazut cum e sa dai un examen si mai ales a vazut ca nu se supara nimeni daca gresesti. Ca asa inveti. Mai ales ca ma-sa a fost acolo si a avut subiectele si am putut sa ii explic in ziua aia ce n-a stiut. S-a ofticat la cateva, a incercat si un "sunt o proasta" cu juma' de gura da' i-am taiat-o repede spunandu-i ca aici nu e Romania, aici nu zicem asa ceva dupa ce am trecut prin patru zile de examene cu brio! Mucles! :)))) In special cand ea a stiut sa le faca pe cele mai grele care erau de logica pura iar ea a invatat asta in scoala englezeasca. Pentru mine ca mama om, e total neimportant daca ea stie sa faca 8730 impartit la 97 cu capul in treizeci de secunde (ceea ce stia dar s-a incurcat in numere de m-a bufnit rasul cand mi-a zis ca "mi-au dat numerele pe langa!" :))) E perfect inutil. In ziua de azi avem calculatoare, e degeaba. Insa faptul ca a vazut niste chestii de logica de nivel inalt pentru varsta lor e o bucurie majora pentru mine ca om. Pentru ca aia e utila. Iar unele erau de te lasau masca prin simplitate dar complicaciune, ca sa zic asa. A venit de la al doilea test de reasoning si a zis ca "a fost usor dar foarte greu". Exact! Pentru ca erau de logica, de gandire clara. 

   Am reusit sa o fac sa rada in toate crizele de isterie  (ceea ce nu-mi imaginam ca mai pot face), a fost lipita de mine saptamanile astea mai ceva ca timbrul de scrisoare, mi-a zis inclusiv sa doooorm cu ea.... cand m-a auzit cu ce pofta rad a zis ca a glumit :))) Dupa prima zi era deja mult mai relaxata pentru ca a vazut ca stie ce i se cere acolo si ca nu e un capat de tara. E drept ca joi dimineata nu-i mai trebuia nimic, intrase in modul "sa ma lasati dracului in pace cu cacaturile astea", cand am iesit pe usa si i-am zis "succes" era sa imi traga una :)))) I-am citit gandul in privire!

  Cam mici sa duca patru zile de stres dar destul de mari incat sa fie responsabilizati binisor de o astfel de experienta. Cei care pot sa fie responsabilizati, ca erau destui carora li se rupea penisul cu zgomot, sincera sa fiu. Dar na, nu tre' sa fim toti destepti, mai tre' si muncitori necalificati pe lumea asta, nu se supara nimeni. Fiecare cu talentul lui in viata. Profesorii au avut si ei emotii destul de mari, au discutat tot timpul despre copiii cu probleme si s-au bucurat pentru fiecare dintre ei. Iar unii i-au uimit. Do your best! Atat.

  Dupa prima zi. Eu: cum a fost? Ea: a fost usooor! :)))


Spiridusa mea iubita




  

miercuri, 25 aprilie 2018

Bilant dupa un an de nebunie

  Azi se implineste un an de cand am inceput in mod oficial jobul asta absolut nebunesc care a ajuns sa-mi ocupe tot creierul si toate fortele posibile. Nu stiu cand a trecut un an dar nu stiu nici cum de n-am inebunit pana acum. Serios! Nu mi-am dorit niciodata sa lucrez cu copii. In afara de al meu si inca vreo patru-cinci, sincer nu prea imi plac ai altora, n-am nici o dorinta speciala de a socializa cu ei. De a ii invata ceva nici atat. :)))) Nu glumesc! Glumesc! E, pai ghinion, iaca! Asta s-a nimerit si ce era sa fac, am luat-o si am fugit cu ea in brate ca aia de la rugby cand prind intr-un final mingea si alearga ca bezmeticii de colo colo. 

  Am mers in anul asta la vreo 20 de scoli primare, secundare si nursery (crese), am cunoscut circa 50 de copii romani intre 2 ani si jumatate si 16 ani. Si multe sute mii de copii englezi si de alte multe natii. In momentul de fata am in grija mea directa 28 de copii intre 3 si 15 ani din 10 scoli. O clasa cum ar veni, doar ca e imprastiata prin zece scoli. Una dimineata, una dupa amiaza. Saptamanal. Intr-una dintre zile va trebui sa merg la trei scoli intr-o zi, tocmai ce am aflat asta si ma gandesc serios ca o sa lesin pe undeva printr-un autobuz intr-o buna zi :))) Nu prea dorm noaptea eficient deoarece toate gandurile si planurile sunt legate de unul, doi, trei sau paispe copii care au nevoi, varste si opinii diverse. 

  Cum a fost anul asta? Primul cuvant care imi vine in minte este "amuzant". Al doilea e "wtf-ce-ai-cautat-sa-iti-iei-asemenea-job-idioato-nu-te-ai-gandit-deloc-inainte?" Bai, m-am gandit dar m-am gandit ca o sa am de-a face cu na... oameni ca fi-mea gen :))). Credeti ca m-am gandit ca o sa cunosc mai multi tigani pardon ca inteleg ca nu mai e voie, concetateni de etnie rroma intr-un an decat am cunoscut in astialalti 38 de viata? Sau ca ma gandeam ca o sa intalnesc toate neamurile de copii de tzarani de la Utzutzoaia City, genul ala cu niste parinti de ti-e rusine sa declari ca esti de aceeasi natie cu ei? Si cu niste comportamente pe  masura! Ca sa nu mai zic de tzaranii care sunt "bucuresteni" si ajung pe aici... Si eu traiesc in bula mea cu oamenii mei civilizati, prietenii mei care stiu sa scrie si sa vorbeasca, etc... Nu mi-am imaginat cam care e nivelul intelectual al Romaniei de fapt. 

  Nope! Nu mi-am imaginat. Credeti ca mi-am imaginat vreodata ca o sa o cunosc pe fosta sotie a unui abuzator devenit criminal vestit din Romania zilelor noastre? Care s-a refugiat aici cu fata ei... E, pe dracu' pai cum sa-mi imaginez asa ceva? In noaptea dupa ce le-am cunoscut si femeia aia mi-a spus in detaliu povestea ei, n-am putut sa dorm! Dar ca o sa trebuiasca sa ma duc acasa la niste familii de rromi ca sa verific daca mint sau nu atunci cand ne zic noua ca n-au adus copiii la scoala din cauze de diverse? Englezoaica cu care merg, o cotzofana batrana si pornita pe emigranti teribil imi tot spune parerile ei si apoi imi zice "Alexandra, this is not ABOUT YOU, you know I LOVE YOU!" si dupa ce ma mai iubeste nitel isi varsa of-ul produs de d-astia :)))

  Nu mi-am imaginat nici de cate ori o sa plang in scoli. De mila unor copii, de mila unor parinti, de rusinea de a fi roman printre niste englezi care se dau peste cap sa ajute niste micuti romani si care sunt impiedicati tocmai de parintii lor. De frustrare. De faptul ca acesti copii cand ma cunosc in acel mediu devin imediat confidentii mei. Si imi spun. Imi spun ce pateau in Romania in scoli. 50 si ceva de copii. Din toate partile tarii, Bucuresti, orase mari, orase mici, sate. Nici macar unul n-a avut ceva BUN de zis despre scoala din care venea. UNUL! Saptamana asta am avut o familie noua, un baietel de 8 ani si sora lui de 14. 

  M-am bucurat enorm ca am putut sa fiu acolo in prima zi a baietelului la scoala. Situatia e una foarte frumoasa: la aceasta scoala a venit acum o directoare noua. Aceasta noua directoare a fost managera de incluziune de la scoala Marei atunci cand eu am aterizat cu fetita mea de 8 ani si jumatate aici. Ea ne-a asteptat la intrare in prima zi, ea a avut grija de noi, ea mi-a dat primul job la clasa cu Andrei. Ea a inteles cine sunt eu din prima zi in care m-a cunoscut. Mai mult, la aceasta scoala s-a mutat si profesoara Marei din acel an, femeia absolut minunata care a intampinat-o cu cea mai mare blandete pe Mara in scoala englezeasca. Deci acum ne-am intalnit toate trei si vorbeam despre baietelul asta aducandu-ne aminte de Mara in prima ei zi la scoala. Ziua in care aceste doua femei mi-au fost alaturi intr-un fel greu de descris. Ziua in care am lasat-o acolo plangand in hohote si am luat-o tzopaind de fericire. Ulterior ele mi-au devenit colege si mi-au explicat chestii. 

  Acum, directoarea a plasat prima lui zi in ziua cand stia ca sunt eu acolo, pentru ca femeia asta chiar stie ce face. Iar baietelul... de unde dimineata era alb ca hartia si nu nimerea sa vorbeasca in romana (engleza nu stie), spre final de zi radea cu mine, radea cu asistenta clasei care ii vorbea in engleza si ii desena tot felul de chestii si de cuvinte... In dimineata aia mama lui se sufoca de lacrimi in holul scolii. Il lasase acolo. Am luat-o in brate si i-am zis ca stiu prin ce trece si ca ii garantez ca la ora 3 o sa il ia razand. Si i-am zis exact ce mi-a zis si mie Wendy, acum proaspat directoare de scoala, acum trei ani: "ziua asta o sa fie cumplita pentru tine, stiu asta, azi n-o sa fii om, dar o sa vezi ca o sa fie bine!". Am trimis parintii acasa, am stat cu copilul, am mai fugarit nitel niste tigani pe la domiciliu si m-am intors la Wendy sa-i spun ca am dat vorbele ei mai departe.

  I-au dat si ei lacrimile, m-a luat in brate si mi-a zis ca-s minunata si ca de aia Mara e asa cum e. Lacrimi-fest, people! Lacrimi-fest, va zic! Asta era luni. Marti m-am intalnit iar cu familia cu pricina la scoala fetei mai mari. Mama era cu zambetul pana la urechi, fara nici o grija. Am luat-o in brate si i-am zis "ei, cum a fost, ti-am zis ca o sa fie bine, da?" Nu mai putea femeia de bucurie, mi-a zis tot ce i-a povestit baietelul acasa, omuletul a plecat de acolo plin de o fericire totala. Acelasi omulet pe care l-am intrebat dimineata cum era doamna din Romania si care mi-a raspuns "aaa, era asa, o doamna normala, doar ca tipa foarte, foarte mult la copii." Pentru ca deh, asta e o doamna normala. Din Bucuresti vin ei. 

  Azi e miercuri. Maine ma duc la baietelul care a crescut cu toaleta in fundul curtii. Ala de pupa faianta prin bai cand a ajuns aici. Si care nu vrea sa scrie litere si jur ca o sa ma bage in mormant. I-am zis joia trecuta "ma, tu o sa ma omori pe mine!" Fara sa ridice ochii din caiet a zis "tu sa nu mori ca io ce fac acilea fara tine?" :))))

  Vineri merg la fetitele mele iubite de la alta scoala de d-astia mici. Vinerea trecuta cand am ajuns acolo dupa amiaza, am intrat in cancelarie si m-am trezit ca striga la mine cineva. "Aleeeeex, you have to see this!" a strigat la mine doamna in etate care este teacher assistant la clasa fetitei care acum un an in mai avea nevoi logopedice uriase si pentru care eu am sculat in picioare tot sistemul englezesc de invatamant. 

  O cheama Alexandra, e mica cat un soarice si nu poate sa pronunte lucruri. Si nici sa inteleaga lucruri. Cand o auzi vorbind in romana... iti trebuie translator, coaie! Are nevoi speciale de logopedie si nevoi speciale de invatare. Asta stim acum pentru ca euuuuuu sunt nebunaaaaaa! Si am rasculat tot sistemul si le-am zis la toti pana cand au priceput si  pana cand au trimis toti specialistii si au evaluat-o. Dupa ce a primit ajutor in logopedie am mers cu sefa mea si am evaluat-o sa vedem daca ea poate invata cum trebuie. Nu putea, asa ca sefa mea le-a dat un dosar enorm de lucruri pe care le pot face ca sa o ajute. Acum poate sa citeasca! Vineri a putut sa SCRIE ea singura niste propozitii de spre o excursie pe care o facusera iar asistenta clasei, care a revenit in cancelarie cu caietul inapoi, o tipa de aproape 60 de ani, imi zicea "sunt asa de mandra de ea!" Eu i-am zis "voi sunteti eroine, tu si cu doamna profesoara, eu sunt asa de mandra de VOI!" A zis ca nuuu, Alexandra a facut munca! In conditiile in care femeile astea petrec ore si ore repetandu-i Alexandrei ce are de facut, repetandu-i un cuvant sau o litera.

  Azi, intr-o clasa cu oameni de 6 ani, doi indivizi de sex masculin discutau. 
 El1: this is a thiiiinking task!
 El2: yeaaah, a thinking task!
 El1: you reeeeallyyy need to think for this one! 
 El2: think deep!
 El1: from down deep down in your brain! it's a deep one! 
  I-a pus doamna sa faca 3 grupuri de cate 2! :)))))))

  Un an. Amuzant.  

miercuri, 11 aprilie 2018

Timpul

   De curand a facut 11 ani. Cand? Nu stiu. Intre timp. Pe de alta parte, nu imi aduc aminte prea bine ce insemna viata de dinainte de ea. Stiu sigur ca nu era asa de amuzanta, plina de bucurie, rasete, uimiri si intrebari. Aia stiu sigur. In rest... 11 ani de pui mic, asa cum numaram pe vremea cand ii numaram lunile de viata de pui mic. Care acum e mare. E maaaare si plina de opinii, chestie care mie una imi place de mor dar ma fac ca-s ofensata de cele mai multe ori :))))

  Imi plac femeile aprige si acum am una acilea. Care este si foarte amuzanta, deci doi in unu, bonus. La oferta. A inceput sa-l bata pe taxu la glume de mare angajament deci suntem bine de tot! Suntem inca in vacanta, in prima saptamana au fost la noi Gabi cu Bia, dragele noastre de o viata. Din nou... cum trec anii. Sunt prietena cu Gabriela de circa 16 ani iar Bia o sa faca 14 anul asta. E inalta cat mine, cand a intrat pe usa am constatat ca nu tre' sa mai aplec din cap ca sa o vad. Fuck! Cand s-a intamplat asta? Pai intre timp :)

  S-au jucat mult de tot impreuna in saptamana asta. Mai mult ca niciodata. Poate pentru ca acum diferenta de varsta dintre ele a inceput sa dispara complet. A fost o bucurie totala, nu stiu cand a trecut o saptamana si au trebui sa plece. Am plans. Am plans cu Mara in brate ca la concurs. Mna, imi venea sa plang si daca ma duceam pana la Buftea la ele si trebuia sa plec la Ploiesti, d-apoi acum :))))

  Acum s-a facut miercuri si eu tot bananai de nebuna, fac curat, inca mai gasesc chestii ne-puse la loc de la mutarea din decembrie, inca mai aranjez lucruri. Pentru ca trece timpul asa, aiurea, nu mai am cand sa le fac pe toate. Urmeaza probabil cea mai grea perioada pentru Mara deoarece in saptamana cu 14-17 mai o sa aibe maretul "examen" SATs, un test standardizat pe care il dau toti copiii de 11 ani aici. Patru zile de "examen", chestie care ma cam sperie pentru ca ea e deja foarte ingrijorata, cei de la scoala au pus presiune mare pe ei anul asta iar ei ii e teama. Singura mea grija e ca se imbolnaveste naibii de stres, ca asta e neam cu mine si nu duce prea bine :)))))

  Cam asta facem noi, ne agitam in miscare brauniana saptamana asta, copila a primit trotineta electrica de ziua ei asa ca se zumzaie in sus si in jos pe strada de sapte ori pe zi, s-a facut si cald afara asa ca acum miroase gandacii de prin gradina. Azi si-a tras sezlongul afara si a citit la soare, la un moment dat fugea de berleuza prin gradina pentru ca venise un bondar pe langa domnia sa :)))) Mda, cum ar zice Monk, natura e murdara iar fi-mea asa a considerat inca de la nastere. 

Frumoasa mea

Ea. Fata lu' taxu!

Ze tort productie io :))

Capre si baloane

Umm, da! Scara magarului.

Noi trei

EA. 11

  

joi, 29 martie 2018

Phonics sau cum se invata limba engleza in scoala britanica

  Tocmai m-am intors de la sedinta lunara de la primarie unde ni s-a tinut un training despre "phonics"sau chestia aia ultra dubioasa pe care o fac englezii cu copiii lor ca sa ii invete Limba Engleza aia academica. Din pacate nu stiu sa traduc in romana cuvantul "phonics", imi declar incompetenta, nu stiu daca pot sa zic fonetica pentru ca aia s-ar traduce ca "phonetics" si inseamna doar stiinta studierii sunetelor nu chestia asta complicata numita phonics care este de fapt o relatie predictibila intre grafeme si foneme si reprezinta sunetul limbajului in scris. Deci o sa ii zic phonics si voi astia care aveti copiii pe aici o sa intelegeti. 

  In decembrie cand am mers la evaluarea personala anuala a angajatilor, la final, sefa mea m-a intrebat ce mi-as dori eu de la ei. Doresc cursuri, traininguri? Cu ce mi-as dori sa ma imbunatatesc in jobul asta care cuprinde vreo sapte de fapt. Primul lucru care mi-a venit in cap a fost "phonics" pentru ca initial am fost complet pierduta in modul astora de a preda limba engleza. In mod normal nu eu trebuie sa le predau engleza sau phonics insa in viata reala sunt mii de momente in care trebuie sa le explici copiilor exact cu metodele pe care ei le au la clasa, logic, nu? I-am zis ca as vrea sa ma invete si pe mine cineva cum se invata engleza cand esti britanic pentru ca si eu sunt EAL si am invatat engleza la modul fotografic. Drept pentru care azi ne-au tinut training pentru asa ceva, cu o tipa care e experta la nivel national, ea locuieste aici in Portsmouth dar calatoreste prin toata tara invatandu-i pe cei din scoli cum sa faca cu treaba asta numita phonics.

  Am invatat, desigur, noi astia EAL si niste gramatica si ceva reguli, insa de la invatarea unei limbi la 4 ani (cand incepe aici scoala) sau chiar la 2 ani jumate (cand incepe aici nursery) pana la gramatica, oamenii astia mici de aici trebuie invatati cum sa pronunte nenorocirea de limba si cum sa o scrie, ea fiind o limba non-fonetica, nu se scrie asa cum se citeste, cum e cazul limbii romane. Limba romana are foarte putine exceptii de la regula, singurele care imi vin in cap acum la aceasta ora inaintata dupa acest semestru lung care s-a incheiat azi (insert vomitat de oboseala acilea!!!) sunt grupurile che, chi, ghe, ghi, ce, ci, ge, gi. Cred. Nu-s sigura, ca nu-s filolog, dar astea nu se citesc cum se scriu si trebuie sa le inveti pe derost si sa stii cum se citesc ele de fapt. Ca altfel il strigi pe Gheorghe un fel de Ghîeorghîe daca incerci sa citesti litera cu litera asa cum suna ele in alfabet.

  Ei bine, engleza e formata numa' din Gheorghe d-astia, practic. Mai mult, pentru fiecare regula de citire sau scriere exista minim o exceptie daca nu cumva niste zeci! Engleza este limba exceptiilor. Drept pentru care, prin 2010, din cauza ca s-a observat ca nu e prea bine cu scrisul si cititul copiilor, s-au facut niste studii si s-a introdus in primii ani de scoala (incepand cu nursery unde ei aterizeaza de la 2 ani jumate sau 3 plus) aceasta "phonics", o metoda de descompunere a limbii in cele mai mici particule de sunet. Pana atunci se studia Analytic Phonics adica descompunerea in bucati mai mari. Nu le pot zice silabe pentru ca nu-s tocmai silabe ci grupuri de litere care sunt intalnite uneori impreuna. 

  Asa s-a trecut la Syntetic Phonics, adica invatarea tuturor sunetelor, fonemelor, grafemelor, "diagraphs" si "triagraphs" si cum sunt ele folosite. Gen la 4 ani. Din nou, nu stiu daca in romana exista diagrafe si triagrafe dar eu o sa le zic asa ca sa nu ma doara mana de atata ph bagat in cuvinte. Care ph, apropo, e un diagraf, adica aceste doua litere formeaza sunetul f. Da? Hai ca nu e greu. Triagraf e ala din trei litere care formeaza un sunet, de exemplu "ing" formeaza un soi de ng zis din gat. Asadar un grafem poate avea una (l) doua (sh) sau trei (igh) litere. Care ele litere formeaza un sunet. Problema e ca acelasi grafem poate reprezenta mai mult decat un singur fonem, de exemplu daca am "me" citesc "MI" dar daca am "met" citesc "MEt". Da? Hai ca nu e greu. 

  Programul asta de invatare (Letters and Sounds Pathway) are 5 faze incepand cu 3 ani si terminand la 7 ani. Se porneste de la acele "nursery rhymes", poezioare pline de rime simple care se repeta la infinit pentru ca cei mici sa capete ceea ce se numeste "phonics awareness". Adica sa AUDA. Sa inteleaga ca unele cuvinte rimeaza si au ritm, sa auda sunete diverse, onomatopee, cantece. Dupa asta li se prezinta primele litere care aici sunt: s,a,t,p,i,n. Nu, nu se incepe cu A, Ana are mere, B "Batrana Bubulina bombane bibilicile" (am si acum caietul Marei din clasa 1!). Nu. Se incepe cu literele din care se pot forma cel mai usor cuvinte simple. Sat, pin, tap, sip, tip. 

  In engleza exista 26 de litere si 44 de foneme. Va las aici sunetele facute de litere si foneme asa cum sunt ele facute la scoala. Din astea se ajunge la 144 de moduri de a reprezenta sunetele in scris. Pe care copiii de acum trebuie sa le stie pana la finalul anului 1(varsta de 5 ani plus) cand se face Phonics Check. Daca ei nu trec testul, il repeta la finalul anului 2. Evident ca multi copii EAL ajunsi aici in perioada aia de varsta nu au cum sa treaca testul, de aia ar fi util ca parintii sa stie exact ce fac ei la scoala ca sa ii poata ajuta acasa. 

  Asa, dupa ce invata foneme, ceva diagrafe... pac li se trage covorul de sub picioare. Vin ingrozitoarele "split diagraphs". Adica astia de inventara engleza asta, cre' ca erau beti. Au tras din caciula doua litere si au zis aaa, pai "ae" face sunetul "e", da? Oooook. Dupa mult uiski d-ala, daca mai bagam noi o litera intre ele... ce-o sa fie? Pai o sa fie tot e! Ca asa vrea pulicica noastra. Sa le punem in cuvinte ca si cand le-am trage din caciula. Astfel, cuvantul "make" contine diagraful spart "ae", care se citeste ca e INAINTEA lui k. "Meic". Acel e este diagraful pentru "ae". Hai ca nu e greu.

  Ca sa le indice copiilor ce si cum, au inventat baietii metoda "carnati cu fasole". English breackfast, bre. Adica, iei un cuvant si incerci sa afli cate sunete are, da? Acu' stim (ca de cand scriu aici poate pricepuram) ca avem sunete de o litera, doua, trei si acele sunete sparte. E, pe alea de-s diagrafe si triagrafe, le subliniem cu o linie. Un carnat. La alea singure le tragem o boaba dedesubt. Fasolea. Si, uite asa, mai un carnat,  mai o fasole, invata copiii cum sa sparga cuvintele in cele mai mici sunete in asa fel incat sa invete sa citeasca si sa pronunte corect. Ei fac asta in fiecare zi incepand cu Reception Class pana in anul 2 (deci trei ani) cand se considera ca ar trebui sa stie cam toate diagrafele, triagrafele, sunetele si combinatiile, precum si o suma de ceea ce se cheama "common exception words". Adica alea exceptie, pe care ei, dupa atata phonics, ghici ce, o sa incerce sa le scrie dupa regula cu care i-ai futut atata la cap. Ghinion! La alea nu merge asa. De exemplu "his" pe care ei il scriu "hes" cand il aud... doooh!

  Profesorii au materiale nenumarate, majoritatea sunt disponibile online. Exista Twinkl, BBC Bitesize si alte site-uri unde puteti gasi materiale fun de lucrat cu copiii acasa. Exista si se lucreaza mult acum cu "sunetele ca activitate", Jolly Phonics, adica in loc de "alfabet" invatat ca o suma de semne abstracte, fiecarui semn i se asociaza o activitate fizica a unei actiuni care incepe cu litera aia. De exemplu pentru vvvv este sunetul de masina si imitatul de tinut de volan. Pentru W e un zgaltait din burta care indica "wobbly" adica ceva ce tremura, o burta grasa care se misca :) Copiii de cinci ani retin miscarile imediat si cand ii pui sa scrie w ei fac intai miscarea cu pricina si atunci isi amintesc litera care corespunde sunetului. Cat am ras cand am vazut asta prima data! Astia toti in clasa fluturand din maini si facand diverse chestii :)))))

  Ar mai fi multe de zis dar nu ma mai tin nici creierii nici mainile sa mai scriu. Cine are informatii mai multe poate interveni in comentarii, eu imi cer scuze pentru eventualele greseli, am incercat sa redau ce-am auzit azi, toata experienta mea de un an si ce ne-a dat doamna intr-un material special. Va las aici si "mat"-urile care se regasesc in fiecare clasa, pe fiecare masa, cele cu grafeme si foneme. Daca vine vreunul acasa si zice ceva de "pres" sa nu va speriati, sunt astea de engleza :) 


  

joi, 22 martie 2018

Când vii tu la mine...

 - Cand vii tu la mine ma simt mai cuminte, mi-a zis el uitandu-se in foaia pe care se straduia sa faca niste litere strambe care o tot luau razna ba in sus ba in josul liniilor trasate pe caiet.
 - De ce?
 - Pentru ca tu ma certi si atunci mi sî fașî rușini...
 - Pai si decat sa te cert nu mai bine nu mai bati tu copiii?
 - Da iei ma bati pi mini.
 - Ti-am zis sa nu ma mai minti ca nu iti merge, eu stiu tot ce faci tu cand nu sunt eu aici. 
 - Da... meditativ... e mai bini cand iești tu aici. 

  Are sapte ani, e blond si e cu un cap mai inalt decat toti piticii din scoala. E o scoala mica, cu clase doar pana la anul 2, 7 ani. El a aterizat aici acum circa o luna si jumatate dupa ce a stat o vreme la Londra si parintii au constatat ca la Londra viata e naspa si scoala nu prea prietenoasa cu noii veniti. Poate pentru ca-s prea multi. Imi zice cu tu pentru ca i-am spus ca ma cheama Alexandra, intr-o incercare disperata de a ma apropia de el si a-l determina sa nu se mai poarte ca un animal crescut in padure.

  A crescut intr-un sat din fundul judetului Bacau, intr-o familie tipica. Adica tipic de saraca lipita pamantului. Cand am fost chemata sa il vad prima data, toate profesoarele erau disperate de felul in care se purta. Pe langa ca maraia la copii, ca ii troznea si ii impingea cu fiecare ocazie, reusea sa le exaspereze pe doamne si cu dusul obsesiv la toaleta. L-am cunoscut, am dat mana cu el si l-am poftit intr-o camera sa stam de vorba. Mi-a povestit multe de tot, e foarte vorbaret si nativ foarte inteligent. L-am intrebat daca el la ei acasa aveau toaleta. A zis ca da. L-am intrebat daca toaleta era in casa sau afara si a zis ca nuuu in casa, era afara, in curte.

  Cum sa nu se tot duca el la baia cea colorata cu chiuvete si veceuri mici pentru copii? La baie e frumos. Se duce, intra, se uita in oglinda si isi face freza. Sta nitel si se uita in jur si apoi merge inapoi in clasa. De circa cincizeci de ori pe zi. Daca mai gasea cate un amarat prin baie ii repezea cate una asa, de control... sa fie! L-am luat la prelucrat, ba cu vorba buna, ba cu un ton din ala de mama suparata si-o privire pe masura. Cand il certi se face semafor, se uita intr-o parte si da din cap ca si cand ar zice "da mah, asa e, ce plm sa fac, am comis-o!"

  Azi cand m-a vazut a racnit un "bunaaaaaaa" de s-au spart geamurile. De multe ori, in timp ce profesoara vorbeste sau trebuie sa fie liniste, moldoveanu' incepe si canta, fluiera sau vorbeste singur de parca ar fi cu oile pe deal. A crescut cu o totala lipsa de reguli sau restrictii insa cu violenta in familie. Evident. Aici insa, cand ma-sa s-a prezentat batuta pe la scoala, au fost pusi imediat in evidenta serviciilor sociale. Ca deh, aici nu e Bacau. Aici toti oamenii se dau peste cap ca lui si familiei lui sa le fie bine. Ma lupt cu el de saptamani bune sa il invat cum sa se poarte in mediul scolar britanic. A evoluat mult de tot, ii e rusine de gura mea mare cu care il cert de cate ori aflu ca a lovit pe careva :)))

  Azi i-au pus in sala de mese sa vada un film. I-am zis ca ma duc la cealalta fetita pe care o am in scoala dar ca o sa fiu atenta la el sa stea linistit si sa se comporte civilizat. Cand m-am intors era gramada pe colegul de langa, cred ca incerca sa ii vare aluia sticla de apa intr-o ureche sau ceva. M-am dus repede la el si i-am tinut morala. Dupa care m-am mai intors de nu mai putin de 18 ori intr-o ora ca sa vad ce face si daca sta cum trebuie pe nenorocitul ala de scaun. S-a straduit. S-a straduit enorm de mult desi corpul lui pur si simplu avea alata opinie. Se foia, evident ca se plictisise pentru ca el nu intelegea filmul, dar na, scoala mai inseamna si sa stii sa stai potolit chiar si cand te plictisesti teribil. La un moment dat isi baga singur un deget in ochi. Nu stiu ce incerca sa faca, stiu doar ca am ras teribil.

  Saptamana trecuta scoala a chemat-o pe mama lui sa stea de vorba cu ea. Am mers si eu sa ii traduc pentru ca femeia evident ca nu stie engleza. S-a prezentat cu oarece intarziere si a inceput sa ne zica ca da, ea e de vina, ca l-a rasfatat. A urmat o discutie ireala in care doamnele englezoaice tot incercau sa-i laude copilul si sa ii arate si partea buna iar ea saraca ii tot dadea inainte ca "eu ii zic mereu sa fie cuminte". La intrebarea doamnelor: "spuneti-ne va putem ajuta cu ceva, orice?" s-a blocat. M-a intrebat "cum adica sa ma ajute" cu o moaca de m-a bufnit rasul. I-am zis ca nu se refera la spalat de vase sau ceva, ci la educatia copilului si in general la bunastarea lui emotionala si intelectuala. A ridicat din umeri si-a zis ca ea vrea doar sa ne multumeasca. 

- Acuma pleci?
- Plec, da. Vin la tine din nou, joia viitoare.
- Sa vii. Io te astept.
- O sa mai faci litere?
- Da' stii ca nu-mi place sa le fac!
- Pai ce-am vorbit noi doi?
- Da, stiu. O sa le fac. 
- Si? Mai ce?
- Si nu mai lovesc pe nimeni! O sa vezi... cand vii tu la mine, o sa vezi.